Cu pasi abatuti se indrepta spre biblioteca scolii. Cu acelasi aer abatut trase de usa. Nu se deschise. Mai trase o data. Fara rezultat. Apoi reactiona. Parca scria ceva pe usa. Se dezmetici si citi. ~Biblioteca e inchisa pentru inventar. Va rugam returnati cartile imprumutate~. Parca nu intelegea. Nu era nimic de inteles. Era mai degraba straniu. Inventarul nu se face in timpul anului scolar. Dadu sa plece cand aparu salvarea. Da. E bibliotecara. Tanti aia care vorbeste mult, care te imbie cu mostre Oriflame si care te asteapta de fiecare data entuziasmata, cu carti si cataloage de cosmetice. Aceeasi tanti care se da peste cap pana gaseste un volum ratacit, dar de care tu ai nevoie. Aceeasi tanti care nu stie ca imprimanta nu merge din lipsa de tus si nu pentru ca ar avea virusi. Aceeasi tanti care te ascunde printre nesfarsitele rafturi ale bibliotecii cand directoarea are o zi proasta. Da. Era ea. Servus, zise ea ca de obicei. Buna ziua. Trebuie sa fac inventarul. De ce? Pai se inchide biblioteca. (Poftim? De ce se inchide? Cea mai vasta biblioteca la nivel de licee? De ce? Ce vor sa faca in locul ei?) Moment de liniste. Apoi tanti bibliotecara reia, parca panicata: trebuie sa strang toate cartile imprumutate. De saptamana viitoare vin prin clase. De ce? raspunsei fara sa inteleg. Pai sa fie in ordine pentru cine vor aduce in locul meu. (Poftim? Dar de ce? De ce o dati afara? imi venea sa strig. Ce v-a facut? E atat de draguta! Ce putea gresi? Pe cine sa aduceti? De ce o intristati asa?) In schimb, am zambit trist. Mi-a raspuns la fel. Parca ii venea sa planga. M-am intors la fel de abatuta, am dat buna ziua si am plecat. Apoi, cand m-am dezmeticit, colega mea mi-a dezvaluit misterul. Iese la pensie. Ce credeai ca o concediaza? (Pai ce sa cred? Nu arata de pensie, e atat de draguta, imi venea sa plang cu ea.). Deci da. Si printre carti timpul trece, viata trece, ele raman totusi vesnice.
Ma simt din nou tare batrana. Realizez tot mai des ce repede trece timpul. Uneori nu imi dau seama cand o sa am timp sa fac ceva in viata asta ca trece incredibil de repede...
