Pentru cei care cunosc Piata Sfatului din Brasov, cu fantana arteziana si porumbeii, le va fi mai usor sa-si inchipuie situatia. Un copil, 2-3 ani, un tata, 45-50 ani, o zi calda de vara.
Tatal trimitea sms-uri sau juca ceva pe mobil. Copilul alerga in jurul fantanii. S-a tarait pe jos si si-a murdarit mainile si genunchii, apoi a mers si l-a mangaiat pe tata, pe camasa alba. Tatal nimic. Copilul si-a scos o sanda si a inceput s-o roada. Apoi a aruncat-o mai incolo. A mai dat cateva ture. S-a intins pe marmura si facea tumbe, statea in cap, se rostogolea parca era pe covor. Apoi a vrut sa incerce apa de la arteziana. A incercat-o. Tatal se juca in continuare. Copilul a speriat porumbeii. Trecatorii radeau. Apoi a sunat mobilul (poate mama). L-a insfacat pe copil, a vrut sa-i puna sandaua, copilul urla si plangea. I-a scos si a doua sanda. A luat sandalele intr-o mana, copilul in alta si a plecat... Pacat de copil, cu ochii mari si albastri si buclele blonde. Halal parinti. Si culmea e ca acesti copii cresc normal. In schimb, cu cat ai mai multa grija, cu atat aluneca, isi sparg capul, isi rup mainile, dintii le vor creste strambi, vor face toate bolile copilariei si inca altele. Daca in schimb nu ai grija de ei, vor fi sanatosi si nu vor pati nimic, ca si copiii cersetori, ce canta pe strazi italienesti, "in mizeria frumusetii lor cu ochii mediteraneni" (Lorelei).
