marți, 7 iulie 2009

Copilul din fantana

Pentru cei care cunosc Piata Sfatului din Brasov, cu fantana arteziana si porumbeii, le va fi mai usor sa-si inchipuie situatia. Un copil, 2-3 ani, un tata, 45-50 ani, o zi calda de vara.

Tatal trimitea sms-uri sau juca ceva pe mobil. Copilul alerga in jurul fantanii. S-a tarait pe jos si si-a murdarit mainile si genunchii, apoi a mers si l-a mangaiat pe tata, pe camasa alba. Tatal nimic. Copilul si-a scos o sanda si a inceput s-o roada. Apoi a aruncat-o mai incolo. A mai dat cateva ture. S-a intins pe marmura si facea tumbe, statea in cap, se rostogolea parca era pe covor. Apoi a vrut sa incerce apa de la arteziana. A incercat-o. Tatal se juca in continuare. Copilul a speriat porumbeii. Trecatorii radeau. Apoi a sunat mobilul (poate mama). L-a insfacat pe copil, a vrut sa-i puna sandaua, copilul urla si plangea. I-a scos si a doua sanda. A luat sandalele intr-o mana, copilul in alta si a plecat... Pacat de copil, cu ochii mari si albastri si buclele blonde. Halal parinti. Si culmea e ca acesti copii cresc normal. In schimb, cu cat ai mai multa grija, cu atat aluneca, isi sparg capul, isi rup mainile, dintii le vor creste strambi, vor face toate bolile copilariei si inca altele. Daca in schimb nu ai grija de ei, vor fi sanatosi si nu vor pati nimic, ca si copiii cersetori, ce canta pe strazi italienesti, "in mizeria frumusetii lor cu ochii mediteraneni" (Lorelei).

Trece bacu'... Bine-mi pare???

  • A trecut si bacul. Si a trecut cu bine. Mai urmeaza admiterea si apoi vacanta.
  • E trist totusi. Pana acum totul era asa sigur ca nu prea aveai ce sa schimbi. Mergeai la gradinita, apoi la scoala, apoi la liceu. Un traseu bine definit. Acum se va schimba. Incepe viata pe cont propriu, responsabilitatile, facultatea, primul serviciu, independenta casnica si financiara... Si nimic nu mai e sigur. Nu stii cum te vei descurca si ce va urma. Patrunzi in viata, spre necunoscut. Poate in cativa ani vei fi si casatorit, cu familie, casa si masina. Poate vei ajunge singur la 30 si vei incepe sa te panichezi. Poate vei pleca din tara. Poate vei face cariera. Poate vei muri calcat de o masina. Si e trist ca nu mai esti copil si totul se complica... Putin cate putin...
  • Clasa a 12-a a ramas in urma. Niste ani minunati cei de liceu... Banchetul a fost parca rupt din basmele cu printi si printese intr-o sala mare de bal... Ultima ora de dirigentie, ultimul clopotel. Citate si randuri in caiete, langa poze si amintiri. Nu am apucat sa-i cunosc pe toti bine. De fapt pe prea putini. Nu le-am spus multora ce mult au insemnat pentru mine. Nu le-am spus nici celora pentru care veneam in clasa a 9a dimineata cu fluturasi in stomac cat de mult au insemnat pentru mine. Dar oare mai conteaza? Daca oricum fluturasii au zburat fara ca ei sa stie?