Bacul se apropie cu repeziciune. Dar parca nu el e grija mea. Sunt melancolica. Sunt trista. Am realizat ce repede trece vremea. Imi aduc aminte de lucruri ce au fost acum 10 si parca au fost ieri. Priveam cu teama la fetele de liceu si ma gandeam cat de mult mai am pana voi fi ca ele. Si imi imaginam ca si eu voi ca ele candva. Dar parca sunt tot eu de atunci. Si fetele de liceu nu imi par ca mine. Dar nu imi par nici ca cele pe care mi le imaginam eu atunci. Si totusi au trecut 10 ani. Si vor mai trece. Si imi dau seama ca vor trece la fel de repede ca si anul acesta, si inca 10, si inca 10, si inca 10, 10 si gata... Si totul se va stinge intr-o liniste surda pe care lumea nici nu o va sesiza. Va continua sa se invarta. La fel de repede...
Nu mai ma dau in leagan si nu ma mai joc de-a v-ati ascunselea, nu mai mi-e frica de intuneric sau de fulgere... Mi-e frica de timp.
