Ceea ce ieri era 'de-a prinselea' in curtea scolii, astazi e 'cum sa prindem (a se citi agatam) tipa/tipul X'. Ceea ce ieri era 'de-a v-ati ascunselea in jurul blocului', astazi este 'cum sa ne ascundem de problemele adolescentine'. Ceea ce ieri era 'flori fete sau baieti', astazi este 'cluburi tipe sau tipi'.
Am crescut. Ursuletul de plus sta uitat pe un raft, caietele de amintiri ni se par prostioare de copii mici, acum nu mai esti in centrul atentiei daca poti sa faci cel mai mare balon din guma de mestecat, ci daca ai masina, haine de firma, fumezi sau ai atitudine de popular. Cand barfesti pe cineva nu o mai faci pentru ca are degetul in nasuc sau arata cu degetul... ci pentru ca poarta shoe-zi desi nu mai sunt la moda.
Dar oare acolo, in adancul sufletului, nu ramanem copii toata viata? Nu simtim nevoia de a ne copilari din cand in cand? Nu tanjim chiar si cand nu realizam asta, dupa copilul de altadata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu