joi, 20 noiembrie 2008

Un haos de arome si culori

Am citit un articol.

  • Si asa mi-am amintit de mirosul de iarna. Dar nu numai. Pana si caldura are un miros specific. Cand vii iarna de afara inghetat, in casa e foarte cald si ti se aburesc ochelarii, ti se dezgheata nasucul, si inauntru miroase a iarna, a acasa si a caldura... Afara miroase a iarna... Miroase a frig. Dar nu frigul din congelator... Fiecare are alt miros. Si simti cum se lipesc narile de frig (nici nu-ti trebuie Picatura), simti cum te inteapa piramida nasucului de frig si ochii lacrimeaza... Si portocalele au un miros. Pentru mine au mirosul Craciunului... Daca le mananc vara am sanse sa-l vad pe Mosul si nu pentru ca halucinez din cauza caldurii... Dar de obicei la Craciun toata lumea ofera si primeste si mananca sau vinde sau cumpara portocale... Mai e mirosul de brad. Care instantaneu imi aminteste de Craciun... Cel mai aiurea e ca il gasesti si la inmormantari... Sunt niste chestii total opuse... In fine... Oricum iarna predomina de mirosuri dulci. De vanilie, scortisoara, dulciuri, prajituri, lumanarele parfumate, betisoare parfumate, bomboane de pom, sampanie, glazuri si creme... O avalansa de arome si voie buna.
  • Apoi sunt culorile... De Craciun sunt multe culori. Sunt culorile din bradut. Globuri colorate, fundite, cadouri, pungi de cadouri, beculete la casute si pe stalpi, ambalaje de bomboane, cu sclipici, fara sclipici, hainute colorate, lumanarele, postere cu verde, rosu, auriu, bleumarin si galben, visiniu, portocaliu... Totul inspira caldura, sarbatoare...
  • Cea mai trista chestie dupa toate astea mi se pare lipsa zapezii. In curand o sa ajungem sa sarbatorim Craciunul in costum de baie ca in Australia. Parca daca nu e zapada nu simti ca se apropie Craciunul. Sau cel putin eu nu simt. Merg pe strada si vad beton pe jos. Nu vad zapada, nu e partea carosabila umeda sau inzapezita, nu se dau copiii pe gheata formata intr-o balta... Cand ma uit pe geam seara e ca si cand m-as uita pe geam vara. Nu vad alb totul, nu vad copii cu saniuta, chiote pe derdelus la miezul nopii, parinti care trag de copii sa vina la somn si ei promit: Inca o data. Doar una... 

Astept inca  fulgii mari la geam, florile de gheata la ferestre si spiritul iernii... un timp ce imi reaminteste de placerea copilariei.

2 comentarii:

AlwaysGreen spunea...

cineva te iubeste acolo sus samira!
nascut vara ,nebun dupa decemvrele iernatic precum in pastelurile lui alecsandri

Samira spunea...

Intr-adevar... Cei nascuti vara cred ca au o inclinatie mai mare spre bucuriile iernii... Eu sigur am :).