Euforia Wenty is gone

• Eram atat de incantata de blog, parca as fi fost un copil mic cand primeste o jucarie noua si in urmatoarele zile nu se mai desparte de ea. Dupa ce euforia a trecut nu am mai scris la fel de des.
• Pe langa euforia produsa de blog, mai exista pentru mine euforia denumita sugestiv Wenty. Wenty este faimosul Michael Scofield din Prison Break. Eu in general ocolesc lucrurile care creeaza dependenta. Din principiu si pentru sanatate (Evitati excesul etc.). Dar cu PB a fost altceva. Vedeam colegii mei venind la scoala cu ochii nedormiti, suparati si trishti, spunand: La 5 azi noapte inca nu l-am gasit pe net... Era febra sezonului 3. Daca atunci cand ajunsese pe la noi valul PB, sezoanele 1 si 2 se incheiasera de mult, sezonul 3 era inca dat cu portia saptamanal... Colega mea S. se ruga de mine sa ma uit, gasind argumente pro de genul: este cu un inginer arhitect (santaj sentimental - eu visandu-ma un viitor arhitect la vremea aceea - apropo mi-a trecut si euforia aia), e atat de frumos tipul asta, are niste manute ca de papusa (santaj sentimental - citisem undeva ca mainile sunt considerate de psihologi cele mai expresive dupa ochi. De atunci manutele au valoare simbolica, sunt la fel de sugestive ca numele folosite de Caragiale, si parca ajuta mai repede la catalogarea oamenilor). Cand ajunsese la partea cu Cotidianul si PB pe DVD, am inteles ca se difuza si pe ProTv, cunosteam totul despre serial fara a sti macar cum arata actorii... Stiam chiar ca Wentworth declarase intr-un interviu ca e gay ( sau cumva se lansase zvonul asta) .. fetele nu puteau accepta asa ceva si pe loc au intors-o in favoarea lor: se facea ca Wenty, acaparat de atata popularitate, dorea sa mai stavileasca reprezentantele sexului frumos lansand un astfel de zvon. De parca Wenty nu avea altceva mai bun de facut acolo la Chicago decat sa zica: Eu sunt Mesterul Manole, zidesc si construiesc, eu nu sunt gay, dar voua asa va spun ca sa nu mai sara pirandele pe mine, oricum eu am atatea ca pot face un harem sau pot zidi una la fiecare temelie de casa ce o construiesc. Si ajunsesem sa il detest pe Wenty pentru ca era pretutindeni si perfect. Decisesem sa nu ma uit niciodata la Wenty, ca si asa facea destui bani, nu vroiam sa-i sporesc averea dusmanului. Pana cand, intr-o zi a venit mama acasa imbrobodita de o colega, injectata ireversibil cu virusul Wenty. In mana avea DVD-urile fatale. Ma uitam cu spaima la ele, lucrul de care ma temusem atat de rau era in propria mea casa acum si nu mai era nimic de facut. O poseda si pe mama. Am inceput sa ne uitam, eu numai de dragul ei, dar ne-am tot uitat. A 2a zi eu aveam teza dar nu a contat. La teza la mate aveam un singur gand: sa ajung acasa sa ma uit la PB. Urmatoarea zi mama trebuia sa faca pregatirile pentru reuniunea de clasa dupa 25 de ani. Iși luase si zi libera dar nu ne-am lasat pana nu am terminat cu Wenty. Obsesia cu Wenty a mers pana la a cumpara Persuasiune de Jane Austen ca sa aflu de unde l-au *denumit* asa parintii. Apoi am asteptat cu nerabdare sezonul 4. Si euforia s-a dus. Totul acum e comercial, asa lungit ca sa fie. Daca terminau dupa sezonul 1 si 2 probabil chiar ramanea in istorie ca unul dintre cele mai bune seriale. Dar ei s-au lungit ca doar de... banul conteaza si cand mai prind ei asa audienta... Si l-au distrus... Ca pe orice lucru special...