luni, 18 august 2008
Maktub
Astazi am mers la tuns. Imi place sa merg la tuns datorita salonului. E asa dragut si elegant, toata lumea sta in jurul tau, pentru cateva minute ma simt ca o celebritate la Hollywood la aranjat inainte de filmari. Sau cel putin asa imi inchipui eu ca se simt star-urile. Coafeza ma tunde de la 3 ani si cum atunci era novice, tanara si entuziasta, manifesta un adevarat simt creator in preajma mea, astfel ca toate tendintele din revistele parisiene se regaseau in capul meu, intr-un mod foarte chic si adaptat copilariei. De cativa ani are propriul salon si in calitate de *boss-erita* da ordine si altii executa. Noua coafeza este simpatica. Doar ca este genul de om care VREA MAI MULT. Eu ii zic sa taie un 1cm, ea taie 1inch. Iar bretonul prefera sa-l taie intr-o panta cu inclinatia de 10% pentru a evita stilul castron - am dedus eu. Dupa ce mai creste vreo 1-2 saptamani podoaba capilara, aspectul general este promitator. Adica mai poti iesi din casa fara a starni invidia cainelui comunitar. Astazi sunt insa 99,97% multumita. Pana vineri cand merg la mare se preconizeaza o recuperare reusita. Sau poate sunt doar optimista. In orice caz nu ma deprim. Asa e scris... Imi place replica. Am insusit-o dintr-un film si pare ca ofera raspunsul la orice intrebare fara raspuns. Deci cand o intrebare sfideaza logica replica e Maktub.
Tot asa a fost cand am incercat eu sa spal rufe in masina de spalat. Nu sunt chiar anti-talent in ceea ce priveste treburile casnice, dar in general nu ma delectez cu astfel de actiuni. Am o mama si o bunica minunate care ma scutesc de ele, lasandu-mi timp pentru studiu si pasiuni specifice varstei. Dar in vacante in general, mai am si excese de spirit casnic, cand, nesilita de nimeni, ma duc la zana buna si o rog sa ma transforme intr-o buna gospodina. Atunci si pestele meu se minuneaza. Si se opreste din miscarea lui rotativa (blender-iceasca) in bol, pentru a ma privi cu nesat si neincredere pentru o vreme. Apoi isi reia netulburat maratonul de inot. Dar atunci era ceva in privirea lui. Am pus-o pe seama faptului ca gatisem sushi si era in doliu pentru somonul afumat. Si am mers sa bag rufele in masina de spalat. Stiam ca rufele se pun pe categorii: albe si colorate. Dupa fibre, spalare la 30, 40, 50 grade etc. Am incercat totusi un experiment. Am zis ca e normal sa punem doar albe pentru ca se pot spala toate la o temperatura ridicata. Nu au ce culori sa se amestece. Dar la cele colorate de ce nu putem pune si albe? Practic se spala la o temperatura joasa, culorile nu au cum sa iasa caci s-ar colora si cele colorate intre ele, albul nu poate iesi in colorat, deci am adaugat si cateva rufe albe. In fond si albul e o culoare, sau mai bine zis o non-culoare... Rezultatul a fost neasteptat... Logica mea nu a functionat. Maktub. Era un film cu omul cu pantoful rosu... Eu sunt cu soseta roz.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu