Am intrat in "trend-ul" blog-ului... Zic trend pentru ca e trendy... Daca as fi zis tendinta, moda sau mai stiu eu ce, parca nu ar fi dat bine. Da stiu. Sunt demodata. Si totusi mi se pare normal sa ne exprimam in dulcele grai romanesc... Nu de alta dar sunt situatii din cotidian care ma intriga. Ma intriga e putin spus. Nu mai putem scrie pe usa de la magazin TRAGE si IMPINGE pentru ca ne-am nascut cu PULL si PUSH... De parca la maternitate statea medicul sa strige la momentul cu pricina PUSH!. Si totusi imprumutam tot ce e TRENDY. Si nu e normal. Sunt oameni care pur si simplu nu stiu engleza. Sunt batrani, copii sau pur si simplu oameni care au vrut sa fie diferiti de restu' si au preferat sa studieze japoneza decat engleza cea trendy. Asa ar fi normal. Sa se scrie in limba nationala, iar de turisti sa nu ne facem griji ca nu sunt atat de multi pe la noi... Deci romana sa fie. Nu de alta, dar in general usile publice se deschid total opus logicii de deschidere in caz de urgenta.
Si sa revin: mi-am facut blog si dintr-o data par mai aproape de oamenii secolului 21. Nu am sperante sa devin o celebritate in domeniu dat fiind faptul ca numai pe wordpress.com sunt momentan 3,833,668 bloggeri ca sa nu ii mai numar si pe altii. Dar parca suna bine. Parca revenim la vremurile alea de mult apuse in care oamenii pastrau jurnale de tot soiul, fetele sa scrie pe cine au mai visat, exploratorii sa noteze pe unde au mai calatorit si ce au mai descoperit etc. Desi e tragic cat de mult ne adancim in lumi virtuale pe zi ce trece, comunicand tot mai des cu ceilalti dar tot mai superficial, totusi exista o dorinta de conservare a unor obiceiuri vechi. Cu ceva de rontait langa tastatura si cu mult devotament ne uitam la monitor cateva ore pe zi, unii mai mult, altii mai putin, si pe langa alte activitati alegem sa scriem si un articol pe blog... Sa ne spunem parerea, sa ne descarcam of-urile, sa ne afirmam, sa ne cunoastem mai bine... Dar pana in faza asta, sunt de urmat cateva etape. De altfel foarte interesante. Sa alegi ce sa fie in loc de X: X.blogspot.com. Sa fie numele, prenumele, porecla, o abreviere sau ce altceva? Ca sa nu fac pe misterioasa va spun de ce am ales numele aista: inseamna companie la discutia de seara in araba. Sau cel putin asa sustine behindthename.com. ( Tot dumnealui sustine ca Mirinda inseamna Minunat in Esperanto, Milka ar fi un derivat de la cuvantul slav care inseamna Placut, Elodia nefiind altceva decat o combinatie intre Strain si Bogatie - probabil predestinat in final; specimenul bogat si disparut a carui locatie a ramas si astazi straina lui Diaconescu... Conform etimologiei s-ar parea ca telenovela Elodia se va prelungi intr-un Tanar si Nelinistit Diaconescu) Sunt convinsa totusi ca sunt compania ideala seara... De fapt, cu teorii despre trend și limba romana s-ar putea sa devin mai eficienta decat Diazepamul. De ce 13? Pentru ca nu sunt superstitioasa si cred ca nu este loc de asa ceva in secolul 21. (Nu de alta dar am auzit de o doamna care dadea proba practica la examenul pentru permisul de conducere si cand o pisica neagra i-a taiat calea, a oprit autoturismul in asteptarea risipirii raului. Indemnata de politist sa continue, a mers in marsarier 3 metri ca metoda suplimentara de protectie oferita de practicile superstitioase.) Si de asemenea pentru ca samira simplu era deja luat sub aripa protectoare a unei persoane, de gen feminin presupun, nu am avut interesul sa studiez in de-amanunt, care persoana a uitat sa mai scrie de aproape 7 ani... E o perioada extraordinar de lunga. Merita un articol pe viitor: Unde eram acum 7 ani si unde sper/cred ca voi fi peste alti 7 ani. Parca suna a legenda biblica cu alternante 7 ani si alti 7. Sau a manea cu 7 nopti si 7 zile. Sau a 7-up, 7 days, 7 pitici si alte minunatii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu