Uitandu-ma duminica dupa-amiaza pe National TV am revazut filmul "Liceenii". Si mi-a placut. Mi-a placut pentru a 10 oara. Cateva glume bine plasate, emotia de liceean pe care o trezeste in orice fost, actual sau viitor liceean, cateva figuri buclucase si in acelasi timp simpatice, in persoana Getei si a lui Ionica... Faceam si noi filme dragute, gata sa rivalizeze cu filmele americane cu liceeni. Stefan Banica Jr. nu poate rivaliza cu Freddie Prinze Jr.? Junior vs. Junior. Dar faceam. Nu mai facem... Si e pacat. Nu tu Isoscel care sa te scoata la lectie si sa se puna cu 'artileria' pe tine, nu tu Socrate care sa filozofeze despre cum sa fim toti pentru unul si unul pentru toti, nu tu Nea Pandele pe care sa-l pacalesti ca sa fugi din internat...
Cand eram in clasa a 8a, "Liceenii" era, pentru racul din mine, iubitor de unitate, solidaritate si spirit de echipa, speranta ca la liceu este lumea tuturor. Imi imaginam clasa ideala, in care fiecare este bine integrat, cu un loc bine determinat si cu o functie indispensabila, gata sa ne luptam cu oricine pentru unul dintre noi, gata sa facem totul impreuna... Ce pot sa zic? Mergem la un chef o data pe luna mereu aceeasi 3 sferturi... Mergem vara la mare aceeasi. Dar cand este ceva nu suntem toti pentru unul. Abia ne vedem in timpul vacantelor si nu asteptam cu nerabdare inceputul de an scolar pentru a ne revedea. Nu e nici pe departe atmosfera perfecta pe care filmul ti-o inspira. La inceput am fost oarecum dezamagita... Acum, dupa 3 ani, pot spune ca "Liceenii" e... doar un film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu