Mi-am ridicat azi permisul de la politie. Am picat prima oara la traseu, am dat saptamana trecuta iar sala, am luat-o din nou si am zis sa-mi incerc norocul din nou. Si am luat... Am avut ceva mai mult noroc. Dar nu cu mult. Neavand domnul ce sa comenteze... Mi-a zis sa opresc pe dreapta si sa caut trusa de prim ajutor. 'S-a taiat scriind in foaia de examinare?' Ce puteam crede? Am raspuns mirata: 'Poftim?' Mi-a zis pe un ton artagos, gen 'Esti proasta de nu ai auzit?': 'Trusa de prim ajutor. Stiti unde e?' Raspund eu infantil: 'Nu. Dar pot sa o caut.' Mai departe de masina nu putea fi. In fine. Ma uit in buzunarul usii, pe sub scaune, ajung la portbagaj, o gasesc, o iau si o duc examinatorului. 'Cititi-mi perioada de valabilitate'. O caut, invart cutia pe toate partile, intrebandu-ma revoltata in gand: 'Ce naiba? Tifonul expira?'. Nu am gasit-o. Era jerpelita cutia si nu se vedea mai nimic. Mi-a notat niste puncte penalizare si mi-a dat admis. (Inca nu m-am lamurit ce poate expira din trusa respectiva, dar unii probabil nu ar mai face afaceri daca nu s-ar inlocui trusele toata viata). In plus, eu sper sa nu am vreodata ocazia sa o folosesc. In al doilea rand, pana ma prind eu cum se foloseste vine ambulanta. A venit in 10 minute la Costinesti, asa ca...
Si am permis. Prima data cand m-am dus sa ma inscriu pentru sala nu eram pregatita de poza. A doua oara eram. M-am asezat tzantzosh pe scaun zambind ca Moni la sedinta foto, pregatita de poza. 'Azi nu mai trebuie poza' mi se raspunde acru. Si am o privire de parca ma inghite gaura neagra. Ochii mi se deschid asa mari ca ai lupului din Scufita Rosie, de parca vad gaura cum se adanceste si vrea sa ma ia neaparat. Mama a zis ca nu-i bai. Nu trebuie sa fie artistica, ci cat sa ma recunoasca politistul la control. Pai cum sa ma recunoasca politistul daca nici eu, care stiu ca sunt eu, nu ma recunosc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu