Oamenii nu raspund cu zambete unui zambet

           Cand iti merge bine ceva, sau cel putin asa mi se intampla mie, iti vine sa tzopai de bucurie pe strada. Asa faceam eu la ora 9 dimineata pe 5 septembrie 2008. Degajam o euforie generala, zburdam fredonand o melodie in acord cu starea mea si zambeam incontinuu, practic si fiecarei persoane intalnite. Cei mai multi pe langa care treceam imi aruncau privirea aia care se arunca cand gandesti: O doamne! Ce sociopat! Nici macar unul nu se bucura cu mine, de bucuria mea. Probabil nici macar nu se intrebau ce oi fi patit. Un singur batranel, asa simpatic, mi-a zambit bonom, mai mult cu indulgenta decat cu incantare. Ba nu. Gresesc. A mai fost cineva. Un mega super ultra inteligent individ, zambind asa cu ironie mi-a trantit o replica destul de la obiect, fara a sti macar asta: "Nu te mai grabi asa ca te ia radarul!". Eu tocmai luasem sala pentru permis.